Cetatea ţărănească de refugiu a fost ridicata pe locul unei fortificaţii neolitice (palisade, val de pământ, locuinţe adâncite şi semi-adâncite şi de suprafaţă) si a adăpostit, în vreme de pericol şi războaie, locuitori din Saschiz, Archita, Criţ, Cloaşterf, Daia şi Adamsdorf (un sat mic, care a dispărut în timp, situat între Saschiz şi Daia), Diavaldia şi Abzen (sate mici, dispărute, între Saschiz şi Cloaşterf). 

A fost denumită şi Cetatea celor 7 sate: construcţia sa a început în jurul anilor 1347, o inscripţie de pe zidul de vest al cetăţii indicând că acesta ar fi fost anul de începere a lucrărilor. Vastul sistem de de fortificaţie este compus din: curtea intrării şi incinta principală cu cele 7 turnuri, dintre care unele erau locuite. Foarte important de menţionat este că unul dintre turnuri era denumit turnul şcolii, ceea ce ne arată interesul populaţiei locale pentru educaţie. În incinta cetăţii se mai găseau un heleşteu şi o fântână adâncă de 50 m, despre care legenda spune că ar avea legături printr-un tunel subteran cu biserica fortificată din Saschiz.