Ridicat de una dintre marile familii de grofi maghiari transilvăneni, acest minunat castel cu influenţe renascentiste de secol XIV a fost sursă de inspiraţie pentru poeţi şi artişti deopotrivă. Unii spun chiar că te poţi întâlni cu fantome şi nu orice fel: mirese în căutarea iubirii pierdute. 

A fost construit între secolele XIV-XVII, ca o mică reședință nobiliară. Are o incintă fortificată de plan pătrat, cu bastioane circulare la colțuri și turn de intrare pătrat, structură tipică arhitecturii militare medievale târzii. Construit pe două nivele, castelul are şi un emblematic şi impozant turn circular (Turnul Arcașilor) și o loggie cu deschideri arcuite semicirculare, sprijinite pe coloane cilindrice scunde. Istoria zbuciumată a castelului include o serie de jefuiri, după cel de-al doilea război (1949), când e naţionalizat. Ca multe alte reşedinţe nobiliare din Transilvania, devine sediu al CAP-ului local, până în 1976, când începe un prim proces de restaurare, ce durează un an. După 1977, castelul rămâne iar părăsit, pradă jefuitorilor ce scot cu ranga ancadramentele renascentiste din grosimea zidului. Unele dintre ele, considerate probabil lipsite de valoare, au rămas abandonate în iarba din curtea castelului. În 1991 castelul era o ruină, cu acoperişuri prăbuşite şi grămezi de moloz ce acoperă multe din încăperi, dar renaște ca o pasăre Phoenix, cu eforturile moştenitorilor familiei Bethlen, acesta este restaurat puţin câte puţin şi este folosit nu doar de turişti, ci şi de comunitate.